Sunday, 27 September 2015

Momeala



Întâmplarea următoare mi-a fost povestită de ai mei, întrucât a avut loc cu mult timp înainte ca eu să fiu în plan.
La noi în casă a fost întotdeauna un căţel: înaintea actualului patruped a fost Kid. Şi ca orice căţel de bloc era plimbat de cel puţin 3 ori pe zi: dimineaţa îl scotea mama înainte de serviciu, la prânz sor-mea când se întorcea de la şcoală iar seara tata, ca orice bărbat care înfruntă întunericul.
Prin anii ‘80 becuri pe străzi: mai rar.
Soarta face ca tata să fie nevoit să plece în delegaţie câteva zile, aşa că plimbarea de seară a câinelui revine în cârca mamei.
În noiembrie a acelui an se pripăşise prin cartier un obsedat care ataca femeile la lăsarea întunericului, prinzându-le pe străzile neluminate, în scările de bloc sau la lift.
Marga, vecina de scară şi prietena alor mei de familie avusese ghinionul să se întoarcă acasă târziu de la lucru, iar nenorocitul a prins-o în scară cu gânduri necurate. Din fericire, Marga n-a păţit nimic grav, însă a fost suficient ca frica să se instaleze în locuitorii din cartier.
Pe scurt: ora 9-10 seara, întuneric beznă pe alee. Mama iese cu Kid la ultima plimbare din zi şi singurul felinar aprins era la unul din colţurile blocului.
Pe alee pustiu.
Din întuneric apare o siluetă de femeie, mai corpolentă aşa, mai înaltă, cu o geantă pe braţ, cu tocuri şi o căciulă pe cap.
Însă mama nu îi vedea faţa.
Kid nu reacţionează de niciun fel, şi menţionez acest lucru pentru că avea obiceiul să se zburlească la orice străin dubios şi cu potenţial de rău-făcător. Ei, fiind vorba de o femeie, Kid a trecut liniştit mai departe.
În capul mamei era un semn de întrebare destul de mare: ce dracu’ căuta o femeie la ora aia, hai-hui pe străzi, la plimbare în pas agale mai ales în condiţiile ultimelor întâmplări.
Mai face doi paşi şi femeia i se adresează mamei cu o voce foarte masculină şi foarte cunoscută:
- Sărumâna, dragă! Bună Kid!
Era Vladimir, soţul Margăi, ieşit să prindă infractorul care îi atacase nevasta, într-un outfit "ademenitor".
Nu ştiu de unde făcuse rost de tocuri pentru picior de inginer, mărimea 46...


Foto: Ady Wert Photography

No comments:

Post a Comment