Ordinea desfasurarii anotimpurilor deja devenise o harcea-parcea unde dupa iarna-bocna a venit vara-desert, apoi un soi de primavara ametita, urmata de iarna pe partie.
Nu mai intelegeam nimic.
De la -20 de grade am ajuns direct in slapi, apoi direct in clapari.
Ar putea fi de vina acest poridge de clime care mi-a bulversat sistemul de tot, pentru ca inainte sa facem plinul si sa plecam spre Italia, m-a apucat o panica sora cu nebunia:
Ca ma vinde, ca ma fura, ca ma taie cu drujba si ma ascunde pe undeva pe drum prin Ungaria... bai, toate filmele cu fraiere imbrobodite si furate de traficanti erau in capul meu.
Toate.
Cand deschidea portbagajul priveam cu suspiciune orice sfoara, cutter, cutit, sarma sau obiect metalic cu potential de dispozitiv de decapitat/transat tanara.
Unde mai pui ca rezervarile pentru innoptat in Budapesta, la dus si la intors m-a rugat sa le fac eu, cu o specificatie FOARTE IMPORTANTA: camera sa aiba baie cu CADA.
Gata.
Ma taie in cada.
Numai la asta ma gandeam.
Si ii spuneam si lui.
EL ma privea mereu cu ... nici nu stiu cum s-o descriu: e ca atunci cand cineva sa uita la tine cu un drag din ala de se vede ca ii esti draga rau de tot, dar il si sochezi ca esti nebuna de legat si suferi de scenarita cronica.
Am burdusit Toyota cu ski-uri, clapari, radiator, ceapa, avocado, blender, lapte, ciocolata, ghete, manusi, tigari si sfori si am plecat.
In poza din pasaport sunt data cu ruj rosu aprins, ca l-am facut de Craciun, inainte de Dubai.
Stai ca mi-am adus aminte de ceva: in masina miroase a croissant cald.
Bai, nu stiu unde e odorizantul de masina, ca nu l-am vazut niciodata, da' miroase a cel mai sigur si mai bland loc din lume.
Cu tot cu locul asta sigur si bland si cu aroma de patiserie dulce ne apropiem de vama de la Nadlac.
- Sweetie, da-mi pasaportul tau, ajungem acum la vama.
Scot portofelul de undeva de prin maldarul de materie comestibila sau necomestibila de pe bancheta si scot buletinul.
I-l intind si-mi zice: - Sweetie, nu, da-mi pasaportul.
Eu: - Merge si buletinul.
El: - Dar pasaportul il ai, da? Ca o sa trecem prin Elvetia.
PA-NI-CA.
Stiam foarte clar ca uitasem pasaportul acasa pe pat.
In capul meu era asa: roadtrip in Europa = pe la vama cu buletinul. Si gata.
Uitasem complet ca trecem prin Elvetia. Uitasem complet ca Elvetia e non UE.
Eu: - L-am uitat acasa. Pe pat. Il si vad. E acolo printre lucruri.
Bai si atunci a facut gestul ala care m-a sfasiat complet: a ridicat scurt din sprancene, lasand capul intr-o parte si a zis: asta e.
In clipa aia m-am prabusit toata in mine: o sa creada ca sunt o incapabila, o iresponsabila, o proasta, o uituca, mi-era ca s-a ales praful de tot, ca ne intoarcem acasa, atunci si acolo se terminase universul pentru mine.
.....
(TO BE CONTINUED)
No comments:
Post a Comment